Sunt greu,
Un stol întreg de păsări
Pe trupul meu înnoptează.

Þi-amintești?
Jucam baba-oarba pe-atunci, legați
La ochi cu baticul de doliu-al bunicii
Și de fiecare dată când te găseam
Mureai jubilând în brațele mele.

Astazi închis în armurile mele
De fluturi de noapte războiul în care-am
Căzut ți-l dedic si toate-ale
Lumii deșerturi.

Iubito,
Lumina ta-i plină
De cuiburi pustii
In care doar
Lacomii pui și-i hrănește uitarea.