Varfurile trecura-n vreasc sorbit de timp ,
cu litere mari gangurira cerurile departarea
iar drumul lua curba inversa , spre nimic
caini haini latrau zarea , de dincolo de crini
nasterea mortii nu mai era prea interesanta
franjurii gandului se dezlipeau de recele dimprejur ,
vant brun sufla prin codrii argintii
chemandu-te din noapte iar sa vii
si despletindu-ti din fior doar aripa cea alba
sa stergi funestul ritual infiripat in vise
sa tremure si noaptea imbracata-n lungi abise ...
timpul incremeni de spaima si se zvarcoli durere
dincolo de lacrima universului cersind iubire ,
ma-ntorc robit de tainice priviri celeste
apoi dispar in ceturile noi vibrand iertare !