agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2809 .



S-au dus
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [derosurf ]

2002-10-17  |     | 



S-au dus zilele fericite cand puteam fi singur , vioi ,
Cand pasare de noapte strazi cutreieram - eram amandoi :
Gandul meu si cu mine , si , discutand in tacere , ne simteam bine ,
Chiar daca banca pe care stam era scrijelita ... de mine ,
Cu briceagul cel vechi si ruginit , cu slova amara , cu glas obosit ,
Cu lacrima datatoare de pace , cu un cuvant inca negasit
De lumea aceasta , un cuvant propriu sufletului meu ,
Un susur de pure izvoare , o falfaire de aripi de zeu ,
O mare intrupata in valuri de smalt ce zburda la soare ,
Un pui de cocor ce gales priveste cum mama sa poate sa zboare
Si-n el simte tremurul ce l-ar inalta mai sus decat toate
Si-n vis isi numara mandru zborurile luate .

S-au dus crampeie de parcuri ce mi-au fost asezamant
Si zambete de flori imbatatoare saltand de la pamant
Intr-un vesnic dans de nuante si mirosuri linistitoare ,
Un pic de acuarela - portret interior pe pagini fosnitoare ,
Iar un penel barbos si inalbit , uzat de timpuriu
Isi vede lumea sacra si sfintele-i contururi doar in azuriu ,
El fiind contur , el fiind si fond si personajul principal ,
El fiind regizor , el fiind lege , el fiind eroul si chiar Ducipal ,
O singura naframa de speranta el a lasat-o nevopsita
O dunga arcuita , o curba ,-o serpentina linistita ,
Un delusor si-o vale , o mica padurice si copacii ei ,
Frunzele ce cad marunte , fierbinti saruturi de sub tei .

S-au preschimbat in jale , chiar si durerile-abtinute ,
A iesit o alergie de necazuri pana-acuma nestiute .
O inima crapata ce plange disperata dupa-un mort ,
O statueta fina ce doarme pe-o masuta intr-un cort
Si sta s-o vada toti si nu se-ntereseaza si nu-i pasa
Nici daca le place , nici daca-i prea rece , nici daca-i frumoasa .
Pe cortina ultimului act , ramane-un sir de intrebari ,
Raman nebuni si clauni sa duca vestea ei peste mari si mari ,
Iar noi vom sta aici , imprumutand o masca , din cand in cand ,
Si refacand refrenul , garderoba si fiinta noastra refacand .
Iar pe finalul piesei , aproape de deznodamant , ne adunam cu totii
Si printre-aplauze , injurii si blesteme , ne facem toti ca mortii .

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!