Mă culc cu ea
trezindu-mă cu ea,

Ea curge ca o rană
iscată
pe ramuri de talangă,

Ea plânge ca o lacrima
armată
cu piedica sucită
ca fractura unei vrăbii
în vârful de falangă,

Mă culc cu ea
trezindu-mă cu ea

dinainte de vremuri
ca noi sa apară
si tu ca să te tremuri,

Mă culc cu ea
trezindu-mă cu ea

mereu înainte
de toamnă
ca soarele să apară,
Ca muntele să răsară
ca aripa să dispară,

mă culc cu ea
trezindu-mă cu ea,

Necuvântătoarea
mea doamnă,
ca lumea să se pară...