Am vrut sa prind
CUVANTUL.
Ma taram cu ochii inchisi
Dupa el
Peste stanci prefacute-n
Cutite - oarbe taisuri!
Ma taram cautandu-l
Peste ape adanci - inegale abisuri!
Devenisem tot o
Mare RANA,
Un mare BLESTEM,
O mare TACERE.
Devenisem cu totul alt om,
Pierdusem ceea ce
Ma lega de pamant.
Si-atunci am ajuns din urma
CUVANTUL
L-am ridicat din tarana,
L-am scuturat
Atat cat am putut de bine
Si vi l-am dat
Voua
Cainii mei:
Mancati-ma!