agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-11-22 | |
* * *
mi te-amintesc ca pe-o chifla cu unt cu care într-o dupa-amiaza cu trotinete mi-am potolit foamea nestiuta înca de a privi. eram în grupa mare iar sângele tau aceeasi grupa avea toate se vedeau prin perdea în carouri albastre ca povestile zoroastre în patratele si gratii glisante cum sunt la acele cutii visatoare ce coboara si urca între realitatea din cer si cea de la parter. aveam ochii albastri albastra era carnea ta înfasurata-n rochita obrazul tau cu reflexe liliachii dadea deja prime concerte. poate ca si carnea mea visa ca va îmbatrâni de aceea te mâncam din priviri. poate ca si pielea ta se visa scorojita-n albume de aceea te lasai devorata pe toti îi hraneai. pasiunea didactica a tovarasei educatoare înfuleca din cumintenia ta. mamicii îi dadeai insomnii si-i alungai dorinta de a muri. lui taticul - sa pape buricul. si mai era ceva la el aproape de neînteles o rapaiala de seve pe pervazul de la birou un înger înfasat în halou. necunoscutului îi dadeai primele telefoane mie bomboane desi nu ma cunosteai n-aveai sa ma cunosti niciodata. eu te recunosteam doar dintr-o existenta trecuta poate dintr-o lume întretesuta în biblioteci cu bibliotecarele seci. erai o papusa cocheta umbra discreta pe covorul de iarba printre jucarii si universul decupat în felii. sau schelet colturos gata sa se prabuseasca rasunator în acest coridor fara capete fara lumini. te confundam pe atunci cu un curcubeu atasat brelocului meu cu o piata în care a venit circul cu un menstosan cu o magnolie cu un mar cretesc credeam ca esti o consecinta a faptului ca traiesc. pe atunci aveam ochii albastri credeam ca totul se continua mâine creste devine e mai frumos si mai bine. apoi seara ne-a intrat pe ferestre apoi seara ne-a intrat în obisnuinta. (AVEAM OCHII ALBASTRI)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate