Uite cum trece timpul
în pași de balerin,
cum face piruete
pe tinerețea mea,
cum se rostogolește
cinic
prin parul meu albit.

Un an in plus pe umar
si zece peste pleoape,
ce grea imi este haina,
ce limpezi lacrimile!

Tandrețe, strâns de mână,
o soapta stinsă-n zambet,
îmi spun că totu-i bine,
acasă am ajuns.
Culcuș de pene albe,
lumină din lumină,
un foc aprins în soba
de teracotă brună.

Pe masă stă o carte
cu basme despre zâne
și zmei cu solzi de aur,
ceșcuța albăstrie
cu urme de cafea,
motanul pâșpâiește
peste covorul moale,
tăcut ca o idee
uitată undeva.

Și mâna mea în mâna ta
în fiecare zi cu soare,
în fiecare zi cu nori,
în fiecare zi.


08.01.2003