Mă uit la tine cu frică,
Te-ating cînd și cînd
Speriat că iarăși mă minți
Telefon idiot –
Brontozaur modern
Cu carapace din noapte și fum
Zîmbindu-mi parșiv
Cu butoanele-ți știrbe!

Ridic receptorul…
Rătăcite cuvinte
Se scurg prin centrale stricate,
Străvechi mecanisme
Scîrțîind ascuțit
Cu-atingeri pe fir,
Cu sunete șterse,
Convorbiri inutile,
Cu vorbele, șoaptele altora,
Toate-necînd al meu glas
Ce țipă,
Blestemînd oceanul de voci anonime:
“Alo!
Alo! Mă auzi?
Te iubesc!
TE IUBESC!!!”