s-au scris atatea lucruri
numite adevaruri,
care-s de fapt minciuni,
incat se crede totul
fara sa se mai verifice.

ne bazam pe incredere
si increderea se bazeaza pe noi,
avem idei vechi
si avem idei inca noi.

a fost odata o padure de cruci
si niste cruci de padure,
insa nu se mai stie
care a fost intai.

fiecare-si da cu parerea,
despre tot ce vede,
pe nimeni nu il intereseaza
in ce mai crede.

imbratisez crucile de padure,
le spun secretele mele,
le rog in gand sa ma fure
si sa arunce cu mine in stele,
dar nu vor sa m-asculte.

aici un nume nu se citeste bine,
dincolo e un prieten dus,
apune soarele, apune,
si viata mea-i tot la apus.

e anotimpul cel mai trist
ce am trait vreodata,
e vremea-n care ai fugit-
floare delicata,
mai delicata kiar decat tot ce exista
in perioada asta trista.

noaptea se lasa,...
deja s-a lasat,
si sub o cruce-n padure
m-a ingropat
lipsa ta.