acum ca magicul s-a dus
daca nu jos macar mai sus,
ma obsedeaza
gandul ca cineva, fara sa vreau,
este un vis care ma teiaza.

s-au spart oglinzi,
s-a scurs zatul de prin cafele,
dar erai de negasit
printre ele.

atunci am plecat in univers
sa te ascund eu intr-un vers.

visul ma vizita la ospiciu
si ma saruta pe orificiu.

umblam nebun prin camara
sa-mi amintesc poemul de-aseara.

mi-am dat apoi seama
ca nu era al meu,
il scrisese Falco
in \"Rock me Amadeu\".

sau poate era Jenny,
sau poate erai tu,
te rog sa nu-mi mai spui
ce-ai spus pana acum.

ospiciul s-a inchis
suparat mai ales cu
cel ce s-a numit
Mihail Eminescu.

l-am imitat o viata
fara sa ma teiez
ca de fapt viata mea
ca pe-a lui o visez...

am fost bolnavi,
dar ne-am vindecat.