O patima imi spune
sa-mi afund pleoapa
intr-o coama de cal:
sa planga pielea lui tabacita-n
spice
lucioasa si rece;
sa vad chipul in ochii lui
rebeli
iar abur sa-ncerc putin printre nari
si sa-i inghit supunerea ca o zabala.
Ei ma batjocoresc si striga:
-Campo!
nu calul zvacneste cu sange-n dinti.
Vantul ofteaza un camp apus de trandafiri
si vad in profil o noapte
mata
patrupeda ranita-n copita de tepi.