Iar si iar
... si s-a ridicat sa o salute.
Iar ea a inclinat din cap cu subinteles.
Si ea il recunoscuse.
Iar prietenul lui s-a facut ca nu il observa.
Si paharul cu bere s-a rasturnat cu zgomot, dar nu s-a spart.
Iar ea, dupa ce si-a agatat poseta de spatarul scaunului a plecat la toaleta, sa isi curete taiorul.
Si in cele din urma a intrat la barbati, usa doamnelor fiind inchisa cu lacat.
Iar a trebuit sa faca asta.
Si nu se poate spune ca nu i-a facut placere.
Iarna barbatii sunt caraghiosi cand merg la toaleta.
Si ei ii place teribil sa se amuze.
Iar femeile nu sunt caraghioase.
Si nici nu se poate spune ca nu starnesc un val de jena.
Iar ei ii placea sa vada barbati incurcati.
Si se incurca ori de cate ori avea prilejul cu cate un barbat.
Iar si iar si iar
Si la toaleta, ca de obicei, nu mergea becul
Iar oglinzile erau sparte.
Si, in fond si la urma urmelor, ce sa faca barbatii cu oglinzile.
Iar isi punea aceeasi intrebare ca si datile trecute.
Si facea acelasi lucru, cu primul mascul care iesea din cabina sau care isi tragea fermoarul in fata pisoarului.
Iar barbatul reactiona identic.
Si ea ramanea nemaritata, tocmai din cauza asta.
Iar intalnea oameni comuni.
Si asta o enerva la culme.
Iar ea, cand se enerva, isi pierdea cumpatul.
Si isi scotea seringa de la portjartier.
Iar dupa aceea, curata cu grija acul.
Si il introducea in teaca de sidef.
Iar curara isi facea intre timp efectul.
Si barbatul comun isi dadea obstescul sfarsit.
Iar sora ei, care avea o afacere cu pompe funebre,
Si cumnatul ei, care o ajuta, cu toate ca nu era un barbat special.
Iar acopereau toata povestea.
Si nimeni nu baga de seama lipsa victimei.
Iar era vorba despre un om comun.
Si nimeni nu se preocupa de oamenii comuni.
Iar ea se intoarse zambind curat, de la toaleta.
Iar cei doi se ridicara din nou, fara cuvinte
Si cand se asezara, scaunele sarira in aer.
Iar ea prinse din zbor poseta.
Si disparu in noapte,
Iar se innoptase la timp...