Iubirea noastra a adormit aseara
pe-un pat de vorbe rosii, sangerii,
iar zori sa se trezeasca n-au sa vie,
pan' la sfarsitul carnii va dormi.

Iubirea noastra-n flori de tei cazut-a
si-a adormit cuprinsa de tari,
se rataci pe calea altor doruri,
de-atata-nfricosare, amuti.

Am pus smochini s-o apere de fiare,
caci de-ar muri e semn ca va veni
langa iubirea noastra sa se culce
al inimii foc ce-astazi, obosi.

Iubirea noastra, a adormit aseara,
nu-i rasarit acesta ce veni,
e-o lunga spaima si refugiul vietii
de-a lua din moarte, ceea ce-adormi.

Sa n-o trezesti, ci las-o ca sa doarma,
cum tu in alte brate-ai adormit,
ce-a fost, a fost, n-a fost de-ajuns bag seama,
ori poate somnu-acesta-i cu un rost