Înger? Aș!
Ești doar un diavol
ce-mi sărută până-n ziuă
pleoapele.

Tu ești înger?
Asta-i bună!
Chiar de-ți pui aureolă
tot îți văd cornițele
și te știu eu, vii tiptil,
îmi prinzi mâinile-ntre mâini
și-mi săruți pe îndelete
toate degetele, zece,
și mă coși cu brațele,
mă descoși cu buzele,
îmi sădești în trup furtună
iar în suflet vreme bună
apoi pleci, parcă n-ai ști
că-mi lași zilele pustii.


Și mai spui, sfătosule,
că ești îngeraș?
Ei, aș!




Martie 2003