agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-04-30 | |
Sunt frumuseti clasice si frumuseti iesite din comun.
Fata din poezie era o astfel de fata. Niciodata nu am mai vazut una la fel. Astfel de iubiri poate au mai existat si vor mai exista.Sunt acele iubiri care nu se sting niciodata si a caror amintiri nu înceteaza niciodata sa doara. În amintirea unei astfel de iubiri,pentru Roland si Sabrina si a frumosilor ani de liceu, cu dragoste. Oana Îmi amintesc mereu de ea, Cu ochii verzi de iarba uda, Cu trupul ei ca o naluca O caprioara ce în fuga Pentru o clipa s-a oprit Din fuga ei si m-a privit Cu ochii ei de iarba uda. Si dintr-un biet copil apatic Am devenit un mic salbatic Caci rasul tau primavaratec Curgea la vale în suvoaie Privirea ta un foc de paie Si chipul tau, vorbele tale M-au cucerit într-o secunda. Ce vânt sufla în pânza ta, Ce mare mi te ocrotea , Ce zâne avusesi la ursita Ca nu-ti gaseai loc pe pamânt? Erai când apa si când vânt Când glas de fluier,când mormânt Când doar o floare abia-nflorita. Râzând,frumoasa si confuza Doineai ades, de dor din frunza Si fluierul în mâna ta Râdea, plângea, plângând- râdea. Cu lumea ta, atat de vie, Faceai un tot, o armonie. Regatul tau era. De la apus la rasarit Noi rataceam fara sfârsit. La pas, la trap sau la galop Noi rataceam, fara de rost Doar vântul calea ne-o schimba, Am fi putut dormi în sa Erai un fulger ce domnea. Erau putine patru zari, Mereu gaseai tu noi carari, Urcam ca gândul sus, pe vârfuri Si coboram pâna-n adâncuri Padurea era viata ta O cunosteai si te iubea Si vântul, ca pe un flacau Tu l-ai atras în jocul tau. În iarba verde de matase Sorbeam din buzele-ti zemoase Si trupul tau , simteam ardea Sub mâna mea. Frumoasa , casta , zapacita Erai atât de fericita In preajma mea. Dar într-o zi ai disparut, Am suferit si m-a durut, Si niciodata n-am crezut Ca te-am pierdut. Speram mereu în sinea mea Ca într-o zi vei reaparea Si vei ramâne-a mea. Nimic în lume n-ar putea Din amintirea-mi sa te fure Frumoasa mea cu par balai, Cu ochii verzi de ierburi ude. Cu zbor si tril de ciocârlie Si mirosind a iasomie Nu pot sa mi te scot din gând. Fir-ar sa fie.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate