agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-05-03 | |
...Viața noastă e doar un "astăzi" repetat de mai multe ori,
chiar dacă nu de-atâtea câte am fi vrut să fie, oricum, "astăzi" e ziua în care trăim... Astăzi nici măcar n-am existat Și, tot azi, am apărut pe lume. Azi pe brațe-ntâi m-au legănat Și mi-au dat părinții azi un nume. Azi facut-am singur primul pas Și-am scăpat de prima-n viață boală, Azi mai număram cât mi-a rămas Să mai cresc pân-o să merg la școală. Azi plângeam că mi-am zdrelit genunchiul Și că mă râdea pe-ascuns o fată, Azi mi-au spus tăticul meu și unchiul Că bărbații nu plâng niciodată. Astăzi plecam capul pe tăcute Și ocara mamei ascultam, Azi râdeam de poznele făcute De pe când micuț de tot eram. ...Ziua de ieri e același "astăzi" dar trăit puțin mai devreme; ziua de mâine e "astăzi" și ea, dar mult mai aproape de seară; "astăzi" e ziua în care mai suntem... Astăzi m-am îndrăgostit de fata Care-a râs de mine altădat' Și-n livada înflorită - sărutată Pentru prima dată s-a lăsat. Ne-am jurat azi dragoste pe viață Și, tot azi, din vina nu știu cui, S-a topit iubirea ca în ceață Și-am purtat azi greul dorului. Astăzi am aflat ce-nseamnă ură, Umilință, frică, nedreptate; Azi am învățat că "viața-i dură" Insă cere "s-o trăiești cu demnitate". Astăzi am aflat o Taină Mare: Că mai am o jumătate-a mea în lume Și că, fără ea, viața-mi n-are... N-are sens, doar ceață e și fum e. ...Și de vom muri mâine, ori poate peste mulți-mulți ani, Chiar și atunci vom spune: "astăzi e ziua în care voi muri"... Astăzi vom da viață și un nume Fiului sau fiicei noastre, dragă! Azi vom ști să fii părinte cum e Și cum pruncii primele cuvinte-încheagă. Astăzi am sădit copacii-n care S-or ascunde printre crengi nepoții. Și-o fântână am făcut, și-o casă mare Unde ne vom aduna cu toții. Azi părinții scumpii ni-i vom pierde Și pe noi ne-or pierde azi copiii. Va rămâne doar pădurea verde Și-apa dulce, vie a fântânii. Azi e ziua-n care strângem pumnii Căci, de-avem sau nu avem dorință, Ne vom stinge unii câte unii Și ne vom întoarce-n neființă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate