agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-05-07 | | Înscris în bibliotecă de daria ilaria
Fernando Pessoa/Alberto Caeiro
IX Sunt paznic de turme. Turmă a gândurilor mele. Iar gândurile mele toate sunt senzații. Gândesc cu ochii și urechile, Cu mâinile și picioarele, Cu nasul și gura. A gândi o floare înseamnă- a o vedea și mirosi. Iar a mânca un fruct înseamnă a-i ști sensul. De-aceea când , într-o zi de zăpușeală, Sunt trist că prea mă bucur de ea, Și mă întind pe iarbă, Și îmi închid ochii înfierbântați, Îmi simt tot corpul tolănit în realitate, Știu adevărul și sunt fericit. XXXV Un clar de lună printre crengi înalte, toți poeții susțin că e ceva mai mlt ca Un clar de lună printre crengi înalte. dar pentru mine care nu știu ce să gândesc, Ceea ce un clar de lună printre crengi înalte E , în afară de a fi Un clar de lună printre crengi înalte, Este-a nu fi nimic mai mult decât Un clar de lună printre crengi înalte. XXXIX Misterul lucrurilor, pe unde e? Unde-i că nu apare Măcar ca să se-arate că-i mister? Ce știe râul, și ce știe copacul, Și eu ce nu mai sunt de-al lor, ce știu? De câte ori mă uit la lucruri și mă gândesc ce gândesc oamenii despre ele, Râd ca pârâul care sună proaspăt peste o piatră. Pentru că singurul tâlc ascuns al lucrurilor Este că ele nu au nici un tâlc ascuns; Mult mai ciudat ca orice ciudățenie Și ca visurile tuturor poeților Și ca gândurile tuturor filosofilor, Este că lucrurile sunt într-adevăr ce par să fie Și că nimic nu e de ne-nțeles. Da, iată ce au învățat singure simțurile mele: Lucrurile n-au semnificație: au existență. Lucrurile sunt singurul tâlc ascuns al lucrurilor. XLIII Mai bine zborul unei păsări ce trece și nu lasă urmă, Decât ca trecerea unei sălbăticiuni, ce stă-nsemnată pe pământ. Pasărea trece și este uitată, și așa chiar trebuie să fie. Sălbăticiunea, unde nu mai e, și de aceea nici nu servește la nimic, Arată că a fost, și-aceasta nu servește la nimic. Amintirea e o trădare a Naturii, Pentru că natura de ieri nu e Natură. Ceea ce-a fost nu e nimic, iar amintirea nu-i vedere. Treci, pasăre, treci, și învață-mă să trec.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate