Dar vino-acum cu noi în escaladă,
argonaută şleampătă şi bleagă!
Păşeşte peste ceruri,ai credință
şi nu privi în jos netrebuință.
Ia loc pe vine în Montgolfier,
fă cunoştință cu un lup-de-cer
cu ochii înecați în uragane.
Ia uite!Aventurieri,mormane:
quasimodo, carter,holmes şi zorro,
antifer,malraux şi aldo moro,
laura,mona lisa,caterina,
argonauți cu ochii ca lumina.
Nacela-i burduşită cu de toate
ca să ne meargă totul ca pe roate:
cu biciclete,globuri pământeşti,
o hartă s-o întoarcem la Ploieşti,
un papagal,un câine firoscos
a cărui blană mătură pe jos,
scheletul Gică din laborator
în uniformă de sergent-major,
esențe,bețişoare chinezeşti,
un rac holbat ce pocăne din cleşti,
o colivie şi un gromofon.
le-am grămădit să fie de “bon ton”.
Te-aşează mocăită lângă mine,
de-acum începe aventura.Ţine!
Priveşte norii ăia nătăfleți
cum saltă beți pe-ai cerului bureți
de parcă-ar fi doar ei pe bulevard!
Mă,dă-te la o parte că te ard!
Şi funigeii aştia dextrogiri
ca toamna levitând pe amintiri,
şi sporii de visări hermafrodiți
pe-o rână grohăie preafericiți.
Dar scoate-afară barza aia!Cine-i?
Legitimează-o,-un şut în fund,că bine-i!
Să ocolim stavrizii ăia gravi
ce dau din cozi cu aer de nababi…
mai dă-i încolo! turme peste tot
şi fiecare-i Domnului nepot.
Dar vezi ce faci de nu mai eşti atentă?
degeaba ți-ai luat ochii de mentă!
fusese cât p`aci să-mplânți balonul!
i-ai cam stricat Girafei,cică,somnul.
Să trecem de Eiffel ; e-o ambuscadă
cu norii ăştia-umflați ca de paradă,
să nu ne prindă-n Himalaya vara
ori moartea rătăcind pe Niagara.
Aruncă iar balastul greu de vise
direct în cap burghezelor ucise!
Au început cadranele a fierbe
şi i-a pocnit visării ochiul verde!
Tu,mona lisa,ce rumegi absentă?
dă laba-aici şi pune de-o pasiență,
că ne-nvârtim prin nori mai rău ca-n rai
dar Moşneguțul nu-l prea văd.Ce stai?
Şi prea urcăm,fărtați,în stratosferă !
s-a dus la naiba şi visata eră
şi lâna aurită,şi şedința
de mâine cu părinții,neființa
şi vom pluti spre Lună-n basamac
ca odinioară Hector Servadac,
cu oale,prapuri,colivii,scheleți,
cu gramofoane,papagali procleți,
dar ştiu că te-am pe tine-aici măcar
şi-n plus şi damigeana de Cotnari,
argonaută ce pluteşti prin rochii!
vâslind la drecu, `de-om vedea cu ochii,
poate spre Micul Prinț,ori,poate,iaca
direct unde-a-nțărcat şi Mutu iapa,
ori poate-n piramida de pe Marte
pe chipul Timpului cu lacrimi sparte.