agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-05-13 | | Înscris în bibliotecă de Felicia Mariana Orban
Către Hypnos
I Ei dormeau. Ei se nășteau dormind; strigăt prin somn cădeau cuvintele născându-i din ultima silabă. Creșteau dormind, se îndrăgosteau dormind și nunta și-o celebrau în somn. Întemeiau așezări de cuvinte, în somn. Femeile lor nășteau în somn, iar ei, cu toții, îmbătrâneau în somn și mureau astfel. Tineri dormind, le luau locul în vis, noi și sfâșietoare cuvinte adormite înlocuiau vechile, profund adormitele cuvinte. II Dar să se trezească, aceasta nu o voia, nici unul. Ei trăiau în somn pentru că numai în vis trăiau cu tot trupul deodată. Păsările lor zburau dormind, peștii lor înotau dormind. Caii lor galopau în somn și toamna în vii, se coceau struguri de vis. Nimenea și nici unul nu voia să se trezească, pentru că numai astfel forma lor le aparținea în întregime și toată deodată. III Ei îi urau pe cei treji. Spuneau că cei ce sunt treji nu trăiesc în ei înșiși. Spuneau că cei treji nu sunt altceva decât privire, atunci când privesc, auz, atunci când aud, durere, atunci când se-ndurerează. Ei îi urau pe cei treji. Spuneau că cei ce sunt treji nu sunt în stare să-și locuiască tot trupul deodată ci, ca și cum ar fi goi pe dinăuntru, ei, cei treji, aleargă tot timpul în ei înșiși fiind rând pe rând numai o gleznă sau numai o tâmplă sau numai un braț, - restul trupului azvârlindu-și-l rând pe rând în tenebre. IV Ei îi urau pe cei treji numindu-i "Cei fără de trup" Dar ura lor din când în când devenea colosală pentru că, spuneau ei, însăși privirea se poate trezi și-atunci în ea nu mai trăiesc toate culorile deodată, … însuși auzul se poate trezi și-atunci în el nu mai trăiesc toate sunetele deodată Și însăși culoarea se poate trezi și-atunci în ea nu mai trăiesc toate vibrațiile deodată Și însuși sunetul se poate trezi și-atunci în el nu mai trăiesc toate amintirile deodată… V Ei dormeau. Ei se nășteau dormind. Se înmulțeau dormind. Mureau dormind. Dar tot timpul erau identici Cu trupul lor. Ei trăiau în vis și chiar și arborii ca să-i adumbrească trebuiau mai întâi să adoarmă putând numai astfel să-și zvârle peste trupurile lor întregi și umbra și rădăcinile lor.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate