Un înger si-a pierdut
Pe pamânt aripile-i dumnezeiesti
Si schilodit, a început sa râda.

E noapte si luna este moarta.
Si-un fluture-si lungeste ale sale aripi
Iar lumânarea arde a lui soarta

Si se aud pe cerul gol,
Soapte albe de înger calator
Si fosnete de fluture în zbor.