ANUME

Ai risipit nisipul fara sa dai valoare,
din spume ai facut nimic sa se adune,
te-am intrebat de ce traiesti sub soare?
Tu ai zimbit ironic si-ai spus atit:
anume.

Ai confundat sclipirea cu urmele de foc
si valuri insetate ai ocolit in lume.
Ai irosit speranta putinului noroc,
un car de nebunie te-a ratacit,
anume.

Eu nu confrunt prezentul cu ceea ce a fost,
rostesc enigme surde si am un singur nume.
Fac pasii din destin fara sa schimb vreun rost.
Nu sunt ce as fi vrut sa fiu ceva,
anume.

Rolul meu se va sfarsi cand se opreste drama.
Pierdute amintiri se vor pastra postume.
Nu tin ca sa ramana, nici poza si nici rama,
un gand despre ce-am fost tu sa retii,
anume.



DECLARATIE

Deschide trandafirul si vei afla
prin spini, parfum despre iubire.
Priveste crizantema alba si-ntelege
eternitatea de inainte si dupa moarte.
Imagineaza-ti imensul camp de lacramioare
cu clopotelul lacrimii aplecat peste tristete.

In cupe curge sampania spumata si ma intreb
de ce se spune ca laleaua-I olandeza?

Si-atunci, in puritatea albului de nufar,
ma vad prin lume, tinind o floare de nu ma uita
si balsamul de crin ma face sa sufar.
Muscata ta din geam mereu ma va-ncanta,
voi presara in toamna, liliacul in petale,
pe drumuri ce au fost imagini de ciulini.
Regina mea de noapte, cu bratele tale
zburdind, printre lumina si stele si grotesc,
acum-nainte de ati spune noapte buna,
am sa-ti soptesc in taina ca totusi te iubesc.

PACE

Cladeste viu imagini colorate,
prin spumele de val de curcubee,
rasari semet spre soare pe-nserate
si paraseste-ti umbra din transee.

Te plimbi senin printre ruine,
afland ca unii au mintit minciuna
si ai mereu nevoi pe maine,
sapand cu lacrimi catre cer intruna.

Rostigolite vise-n praf de ura,
se-ascund in fata albului de crin,
sagetile de bine fac setea de cultura
si dau raze de sprijin pe-al cerului senin.

Am stat lipiti de-a palmelor sudoare
si-am faurit prin truda piramida,
ne-am inaltat pe piscuri de candoare
si –am asezat culori de vers pe caramida
lasata-n amintire de cei deja uitati,
ce-au presarat candva petale de lumina,
peste cuvinte;ca fratii sa fie frati,
sa fie-n gand curat si pace deplina.

TOTUSI NINGE
Nebatatorit de alba, palida zapada,
plutind usor pe ramuri verzi de brad,
cu acele eterne, ce nu mai vor sa cada,
imaculata stare – fara rimel si fard.

Acoperind asfaltul ce pare prea intins,
revine iarasi parca imagine prea pura,
cu triluri scurte: cand totul e destins
resping dualitatea de dragoste si ura.

Nu-mi pare foarte greu a gerului invins,
desi o picatura stalactitic se prelinge,
chiar soarele zambeste ironic,dar convins,
curat ramane asternutul si totusi ninge.
NINSOARE.
Plutiri usoare ca lacrima romantei,
intuneca in alb crampei de univers.
Alegi,parca ,nimic pe caile sperantei,
uitand mereu ca orizontul mai are si revers.

Nameti ce stau jaloane curand se vor topi,
cerseste-le lor jalea si-un vers imaculat,
din joaca de copii,cascade de suras te vor stropi,
iar albul de mireasa sfinteste un palat.

Dar pasii timpului ucid si vise si eternitate,
nimic nu este demn de alb si de lumina,
se scutura de alb nameti ce nu mai vor dreptate
si iar se-alege bezna cruda din sansa cea divina,
se-amsteca urgia cu bucuria ce a fost uitata,
culori nebune fac noile-ntrebari de gheata.
Accepta tu maret si viu natura cea patata
si cauta smerit lumina in speranta.

OGLINDA.
Cu zambet stramb pe fata maturata-n ani ,
te vezi naluca-zana sau un profet de lume.
Din efemera sticla revin parfum de bani,
te crezi ajuns pe creste si catarat pe spume.

Dar tu privesti imagini doar cele ce-ti convin.
E lucru important a sti sa vezi privirea .
Ai sufletul golit de freamatul divin,
n-ai semne de-ntrebare,nici setea ,nici uimirea.

Nu stii ce este versul,n-ai lacrima din rime;
ai inecat o doina si dragostea de mama,
faci spatii infinite din nulitati sublime,
tu nimicesti destine si comic faci din drama.

Zaresti tu oare acum manjita a ta fire ?
Ce pete de minciuna si de noroi plutesc,
fara dorinta alba si vrerea de trezire,
de a vedea cerinta din plansul omenesc.

Surazi acum,deci,iata,ai cugetul deplin
si versul este gluma,spui tu, in agonie,
nimic nu crezi ca-i vesnic in sufletul vecin
cu rataciri de umbre lipsite de-omenie.


ARATA-MI.
Arata-mi chipul plin de frumusete
si sterge umbra cu o raza de lumina,
povestile uitate-n aburii ce dau tristete,
pe margine de vai tacerea ne-o domina.

Arata-mi jalea bucuriei absolute
si aduna in desert durerea dusa,
ce rascoleste norii ce nu vor s-asculte,
cand forta de acorduri pe strune e adusa.

Arata-mi revolutia planetei mute
si-nvata-ma cuvantul sa-l astern,
pe-acoperisul lumii cu cai necunoscute,
ce-ascund ochii uitarii si spiritul matern.

Arata-mi cautarea pe plaje infinite,
atinsa doar de valuri fara sete,
cu gloria lipsita de fapte sprijinite,
intinde peste spini un plai de violete.

TORENT VERBAL.
Cer albastru,mare linstita,
furtuni nevazute,castig limitat,
sperante eterne,dezastru-ntr-o clipa
si haine murdare si un taior curat.

Iubire de-o zi si chin de o viata,
sandale romane si case in cort,
dolari,yeni si dame,rocade ,verdeata
si yahturi,saloane si carciumi in port.

Etate egala si luni reci de iarna,
prosoape uscate si fete in alb,
visari implinite si sunet de goarna,
rasarit si apus,mult orez si chebab.

Blonda rasarita intre blonde,
ceas cu cuc batand secunda.

Poezii?!Fleacuri pe-ale vietii sonde,
calarind tristetea pe un val de unde.

RUGACIUNE DE NOAPTE.

Bezna da-mi puterea din destin
si scoate-ma din vraja amarului pelin,
da-mi tot ce am crezut ca nu mi se cuvine
si lasa-ma sa vad,sa cred intr-un alt maine.

Tu noapte blestemata ce ai creat razboaie ,
chiar daca lacrimi le aduni sa curga in puhoaie,
reda-mi lumina mintii sa pot sa inteleg
ce este adevar ,dementa sau intreg.

Eu nu caut oceanul sau marea de lumina,
nu vreau nici o cetate,nici aura divina,
o raza doar astept pe care sa ma sprijin,
nu-mi trebuie explozii,raman mereu la minim.

Iubeste-ma deci noapte cu dragoste de mama,
tu singura ma stii ce sunt si cum ma cheama,
tu-unic fenomen-dai morti si fericire,
tu adancesti etatea,rupi vise si iubire.

Eu noaptea m-am nascut,ma voi topi in noapte,
n-am sa reclam nimic si ratacit prin soapte,
am sa-mi parcurg destinul sa pot apoi sa spun,
am fost un suflet mare ,am fost mereu om bun.

TRISTETE TRECATOARE
Bucura-te pe alei de viata
de cer albastru preacurat
si zambetul ca o povata,
ti-aduce iar visul furat.

Sa vrei mareu trairi senine
si-alege numai apa de izvor,
atunci cand umbra iar revine
si ne omoara floarea din pridvor.

Separa intelept plecarea,
de munca roadelor dorite
si-mprastie senin uitarea
pe drumuri insorite.

Alunga din priviri fiorul
Ce-aduce frica in candoare,
Alina cu blandete dorul
si-nvata ca tristetea-i trecatoare.