agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-05-19 | |
Alte dezvăluiri în cazul personajului cu căciulă
E drept că personajul cu căciulă și-a dorit întotdeauna să ajungă un personaj. De ce să fie acuma profund nemulțumit?! Păi pentru că n-avea nici o idee ce înseamnă să fii un personaj cu căciulă, mai ales cu o căciulă ca a lui. Nu, nu, nu, sigur nu credea că-i va veni așa de greu. La un moment dat a avut chiar de ales între o căciulă și un fular maro. Nici nu știți cât regretă, tardiv, că a ales căciula. La început, la început de tot, căciula asta – depre care el însuși nu era conștient, profund conștient – a produs ceva agitație, ceva atracție, deși, pe vremea aceea, se poate vorbi cel mult de un spectru al căciulii, de o căciulă spectrală. Cu căciula asta pe cap, pe vremea aia pusă șmecherește pe-o ureche și spectrală, personajul a făcut o mare cucerire, încât era aproape recunoscător ei, pentru că îl ajutase să facă o asemenea cucerire, grandioasă, care ar fi încăput și în cărtile de istoria sufletului omenesc. Dar de la o vreme căciula a început să se materializeze, ajungând una groasă și banală, în mod neobișnuit banală, și-a început să deranjeze. Pentru că acuma nu mai avea nimic misterios, era cunoscută și dezaprobată atât de cei ce-i erau aproape cât și de el însuși, ba mai mult, intervenea în cel mai neplăcut mod cu putință în viața sentimentală, odinioară grandioasă, a personajului ce-o purta, având să ducă finalmente, sau măcar să contribuie decisiv la destrămarea acesteia. Și-n tot acest timp creștea căciula asta, adăugându-i-se felurite materiale, de diverse culori, precum: obsesie, îndoială, frică, vină, gândul pe care nu l-ai putea gândi etc. sufocându-l cu încetul, orbindu-l cu încetul, îndepărtând marea lui cucerire cu încetul. Acoperindu-l. Îndepărtând-o. Personajul cu căciulă știa, i se spunea, că această căciulă trebuie smulsă, cât încă se mai putea, cât încă nu-i prindea brațele într-o cămașă de forță. Dar, așa cum observa și marea lui cucerire, el parcă nu avea destulă forță în brațe… Apoi toate s-au petrecut așa cum anticipam mai sus, personajul nostru a rămas cu căciula sa multicoloră și-atât.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate