Omul e cartea
Care vorbește.

Te simt
O carte
Lasă-mă raft
Sau puiul de pernă
Pe care să-ți odihnești cuvintele
Să-ți mângâi coperțile rotunjite
Nu contează de cine
Să-ți citesc rețetele de iubire
Nu contează pentru cine
Să mă pierd în tine
Citindu-te braille
Și traducându-te
În iubire

Cartea e omul
Care tace.

Te simt
Ea
Lasă-mă
Să te deschid
Să-mi trec mâna
Printre paginile tale
Să-mi plimb degetele
Căutând literele rotunde
Să sărut golul dintre cuvinte
Să-mi culc apoi capul pe copertă
Regăsind mirosul florilor de câmp
Strivite sub tălpile goale
În drumul spre poieni
Numai de ea știute
Unde te citea
Și adormea
Visând
Ea

23.05.2003