Cu capul in poala ta. Am holbat ochii in lumina. Pana cand plansul a sters orice imagine a lumii. Din acest vis prima treapta a evadarii. Stiu ca te plictisesc grozav cu spiralele astea indescriptibile pe care urc. Si inima universului bate in mine.
Beat, iubito, de tine. Beat. Tu stii ca niciodata nu am avut nevoie de un stimulent ca sa-mi incep delirul. Obositor. Da. Asa sunt eu. De cate ori ti-am spus ca dincolo exista aproape de noi. De cate ori. Cu tristete ca nu ma intelegi. Cu tristete ca nu ma intelege o lume intreaga. Durerea aceasta de a fi altfel. De a ti se refuza normalitatea.
Candva ne vom aduna cu totii. Vremea a venit. Pe plajele unei tari unde cresc palmieri si oamenii sunt sinceri.
Paradisul?
Hehe! Cine stie?