Veneai spre mine
cu brațele pline
de primăvară.
Îmi împleteai în păr
parfum de liliac
Dar eu țipam că mi-e frig,
și atunci mă înveleai
cu ziare.

"Pământul nu e rotund",
încercam să-ți explic,
"E doar un țipăt scurt";
Pe geamuri se prelingeau
picături mari
de ploaie.

În diminețile lungi
cu contururi negre,
Stelele cădeau
prin aerul putred
Fără să lase urme.