Copiii absurdului,
bastarzii paradoxului
inca mai joaca zarurile
ochilor lor negri-abanos
in pustia desertaciunilor,
in desertul beduinilor
gandului ei.

Linia vietii
de pe palma sufletului ei
e strapunsa perpetuu
de pene de inger albastru;
Numai ea
ma face sa fiu un foc
care sa zvacneasca in mine
jarul simtamintelor,
prea-arderea versurilor.

...........................
s-a uscat cerneala
de pe buzele tale fierbinti
muza a mea-SOLITUDE.