agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 5470 .



iubirea si noaptea
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [NICOLAE_SIRIUS ]

2003-06-16  |     |  Înscris în bibliotecă de Nicolae Tudor





Abia acum merg
spre cei care cântă demult singuri în singurătate.

Sub vântul acesta de seară, sub inima lui caldă
ne vom retrage
ca-ntr-o verandă cu toate ferestrele sparte, cu toate ușile
rupte
cu acoperișurile oricând în stare să zboare.

Voi cânta și eu. Îmi ajunge cât n-am știut să înalț
melodia niciunui cuvânt în cea mai deasă tăcere.
Voi cânta nimicul pe care îl știu.

Abia acum merg… și cât de greu se mișcă vaporul
cu care călătoresc _ pe când femeile acestea, parcă zburând
de la prova la pupa dau chite nocturne vorbind despre
astre… Ah, ce știi tu copile, îmi spun, unde am eu Lyra,
unde am eu Gemenii, unde am eu Carul, unde am eu Clepsidra…
Vorbind într-un cor să cred că toate-s doar una, și rotesc în
jur să nu mai văd bine nici una.- Și iarăși îmi spun: ce
crezi că găsești în trecutu-ți tăcut… pune mâna! Și mâna
mi-o prind și mi-o leagă de-un bust de femeie născând…
strigând că viața-i acolo, se zbate… și uite copile tu nu
știi nimic… cauți tăcerea care e moartea neadevărată.

Abia acum merg
spre cei care cântă demult, singuri, în singurătate.
Abia acum…
și femeile acestea nu se mai opresc să-mi spună
tot felul de lucruri
desfăcându-și tot mai mult trupul
în care-mi arată
livezi lăcrimindu-și florile… drumuri
țipând sub marginea dealului
gata să cadă… suspine
regizate, trucate, adevărate- despre
oameni care au fost-
și-un joc de balet pe care nici ele nu îl pricep
că-n fiece clipă cineva
dansează
și moare.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!