Să ne iubim,
nebuna mea nebună,
în fiecare zi
și-n fiecare pat,
să-ți cresc încet un sânger
pe fiecare dună,
sub fiecare lună,
sub fiecare lun
cu nimbul legănat.
Să tot mă pupi pe față,
pe este și pe nu e,
pe ochiul strâmb,
pe găuritul vers,
să îmi săruți în palmă cuie,
să mă îngropi pe-un dâmb
din ce în ce mai des.
Să ne-nvârtim ca roata,
ca fusul sau ca dusul,
să curgă din noi copiii plini de har,
să ia în vârful pietrei,
gloata,
cămașa mea cea roșă
și plânsul tău amar.

Pan
27.06.2003