agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-07-18 | |
Viața e un vis
O speranță nocturnă A morții Si totuși Tot ce dorești mai mult In viață e să mori Apogeu, punct de extaz Al vieții e starea Ce unii îi spun moarte Dar nu e Un vis și Nici un coșmar Mii de tunete Se aud și Ora ce se aude E în miez de cutremur E un fulger spulberat De liniștea tăcerii Gheața se sparge Un sunet bizar Ce nu știi cum e Până ce în vene nu-l simți Și plângi, dar nimic Nu te poate salva Primești bucurii Primești și tristeți Momentul ce nu are timp Se întinde peste noi Și negura timpului nostru Te face să privești înapoi Și atunci abia te gândești Că rugăciunile ce ca un sclav Le ziceai au acum sens Și totul pare ciudat Prea bizar, prea urât, Fără rost Și deodată-ți dai seama Că fruntea îți arde Și flacăra vremii pierdute Se-aprinde în ochii-ți pierduți Te scufunzi, cazi, Și iarăși revii Nu s-a sfârșit Ura Iubirea Viața Nu mori Încă... Te zbați pe un pat Ce nu are nici Început nici sfârșit Un pat fără somn Un somn fără vise Un vis în zadar Visul ce trezea mereu Sentimente ciudate în tine Þi-l dorești acum Mai mult ca oricând Și plângi, căci tu vrei Să visezi mai mult ca oricând O, dușmănie ce te reneg acum Revino la mine Fă-mă să simt Că nu sunt încă Moartă. Că trăiesc Și mii de voci le aud Cum rugăciuni ridică Spre cerul murdar De sânge, de boală, De chinul vieții ce Nu se mai poate numi așa Chinuitor mă termin Aud ritmul morții Sfârșitului ce e brusc Și subit... Și tu nu mă mai întrebi Dacă te iubesc... Și mă întrebi de ce am plecat Dar n-am fugit Sunt tot aici Hai, ține-mă de mână, Atinge-mă te rog Te rog mai atinge-mă o dată Atinge-mi sufletul Cu sărutul tău prea rece Cu răsuflarea prea grea Șoptește-mi ce nu ai spus Cuiva Vreodată... Spune-mi cât ți-ai dorit Să nu fiu atât De rea Să nu uit de tine De noi, de lume, de viață De data asta chiar am murit
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate