agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2234 .



Poem de cartier
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [George Vasilievici ]

2004-03-20  |     | 



“La capăt îmi țâșnesc toate.
Pierd timpul cu ele.
Dar aici e liniște.
La capăt sunt curat.”
Gili Mocanu


mie îmi era foame de-aia le luasem da domnu ofițer nu vroia să creadă și mă lovea în continuare cu prosopu ud “zi băga-mi-aș pula-n mă-ta unde le-ai ascuns” și eu nu știam despre ce vorbește că spuneam tot și el atunci mă lovea și mai tare “o să spui tu și ce-ai supt de la mă-ta” așa zicea și m-a agățat cu mâinile întinse de tocu ușii până am simțit cum pârâie oasele în mine degeaba strigam că mă omoară pentru că dăduse aparatu de radio la maxim și nu mă auzea nimeni “nu mai mult de zece centimetri că dăm de dracu dacă se rupe jigodia asta” și până la urmă am zis ca el și am semnat că oricum nimeni n-o să creadă o javră ca mine și aș face bine să nu le îngreunez situația mai bine recunosc că așa am numai de câștigat da eu le luasem de foame și mai mult de gura lu tăticu și a doua zi când au venit să mă vadă abia mă mai țineam pe picioare și mi-a spus să-mi țin gura că el m-a făcut el mă omoară dacă suflu ceva degeaba plângea mămica că și așa nu au ce pune pe masă “da păi să-l mai ținem și-n pușcărie că cine știe ce o să se aleagă de el pe acolo” plângea și-l blestema pe tăticu “taci fă proasto că dacă mi se întâmplă ceva rămâneți pe drumuri” și după ce au plecat m-au luat și m-au dus în cameră jos la beci la nea Șmil unde mai erau încă șașe băieți în patru paturi și nea Șmil m-a pus să dorm cu Adi că era târziu “și stăm noi de vorbă mâine” da eu nu puteam să dorm și mă gândeam la mămica săraca care știam că se gândește și ea la mine și am început să plâng ceilalți băieți dormeau numai Adi se plimba prin cameră că era planton și mi-a zis că dacă mă întreabă vreun băiat ce am făcut să nu dau amănunte că e plin de sifoane peste tot așa că aș face bine să dorm să fiu odihnit mâine când o să mă ia la întrebări că ăștia-s șurlicăi și-o să mă-ntoarcă pe toate părțile și pe lângă astea mai trebuie să fac și plantoane ca toți ceilalți că ce dacă sunt nou venit tot nu o să mă lase și nici nu am apucat bine să adorm că a venit domnu plutonier și ne-a scos la program nimeni nu avea voie să rămână în cameră de când se spânzurase un băiat cu cearceafu de gratiile de la geam și într-o dimineață nu am vrut să ies pentru că nu îmi venea și mi se făcea rău din cauza mirosului că erau trei veceuri pe care le foloseam pe rând și mi se întorcea stomacul pe dos când îi vedeam pe unii care se spălau pe dinți în timp ce alții-și făceau nevoile și atunci domnu plutonier m-a luat la șuturi și m-a scos cu forța din cameră ș-a început să-l înjure pe nea Șmil că dacă nu poate să-și stăpânească băieții de ce mai este șef de cameră și poate îi pune el o vorbă bună să ajungă la Poarta Albă că la câți a turnat sigur se va bucura de o primire pe cinste și nea Șmil nu a zis nimic da când ne-am întors în cameră i-a trimis pe ceilalți băieți la paturile lor și pe mine m-a pus la “șmotru” că nu sunt de capul meu zicea și o să văd eu dacă am chef să-i fac probleme și-n fiecare dimineață și-n fiecare seară mă punea să spăl pe jos și să duc tineta ca să mă-nvăț minte că dacă ajung cu figurile astea pe Poartă am belit-o și nici aici nu o să mai am viață cu el. Trei săptămâni am stat la arest până când domnu procuror m-a pus să semnez terminarea anchetei și atunci am vrut să spun că nu era vina mea că mi-a fost foame da a început să țipe la mine și să mă amenințe că a văzut el deștia ca mine de nare fire albe în cap câți a văzut și nu a vrut să asculte că nu am făcut eu tot și m-a pus iar să semnez o hârtie că am vândut marfa și am cheltuit banii și eu îl imploram să mă creadă că nu e adevărat și că mă bătuseră și de aia spusesem ca ei și m-au lăsat agățat de ușă până am simțit cum se rup toate oasele în mine da el tot nu a vrut să mă credă că sunt sănătos tun și nu am semne mai bine să recunosc tot că de aici plec la Poarta Albă și numai el poate să pună o vorbă bună și eu nu am avut încotro pentru că știam de la ceilalți băieți ce pățesc cei ca mine acolo și-mi era frică îmi povestise Adi cum l-au pus să pescuiască în cană și el nu a prins nimic și l-a ținut șase ore dezbrăcat în baie că "așa este dacă nu ai spate sau dacă nu ești căutat ai belit pula" zicea "ori ești pachetar ori fetiță" și după ce a plecat domu procuror m-au urcat într-o dubă cu alți douăzeci de băieți și m-au trimis pe cursă și nu era nici un geam și mirosea urât ca atunci când venea tăticu beat acasă și bora peste tot așa mirosea era doar o crăpătură în tavan prin care vedeam cerul și nu-mi venea să-mi dezlipesc ochii de la el chiar dacă era întunecat și afară ningea.Ceilalți băieți au rupt o bucățică de fier din grilaj și ș-au desfăcut cătușele și domnul polițist care ne păzea râdea și se distra și el cu ei dar eu nu am vrut să-mi desfac cătușele și până la urmă înainte să ajungem le-au pus la loc “să nu-mi faceți probleme” le zicea domnul polițist și ne-au dat jos și ne-au așezat câte trei pe rând când am intrat eram între două porți și nu vedeam nimic dincolo de ele "acolo-i iadu pe pamânt" îmi spusese Adi și ne-au băgat pe toți într-o cușcă unde a venit doamna doctor cu dosarele noastre și ne-a întrebat dacă suntem bolnavi și m-a pus să o scot și să i-o arăt că nu eram după aia ne-au dus în curte și iar ne-au încolonat și am plecat spre magazie să ne dea zeghe că nu aveam voie să stăm cu hainele noastre care aveau șitreturi să nu ne spânzurăm cumva iar după aia ne-au dus pe secția a patra pe carantină "să învățați regulile" ziceau .Când am ajuns pe “șerpărie” cum îi spuneau băieții șefu de cameră ne-a notat pe toți într-un caiet da eram prea mulți cincizeci și patru eram într-o cameră cu douășcinci de paturi și eu am nimerit în pat cu alți doi băieți pentru că noi ăștilalți dormeam câte trei doar șefu de cameră și alți câtiva prieteni de-ai lui dormeau singuri era iarnă și pereții erau uzi de fiecare dată când mă lipeam de perete mă trezeam ud leoarcă și-mi era frig da nu aveam voie să ne plângem nici de frig nici de altele și atunci a venit mămica cu tăticu în vizită prima dată și am primit pachet și mi se rupea sufletul și-am plâns când am văzut-o pe mămica în ce hal ajunsese de parcă se topise carnea pe ea și era vânătă toată că tăticu o bătea și-nainte când eram eu acasă da păi acum când era singură că doar eu ce-i mai luam apărarea da cum am ajuns în cameră șefu m-a chemat după paravan și mi-a cerut dreptu că toată lumea trebuie să trăiască și dacă nu vreau să mi se întâmple vreun accident ar fi bine să nu comentez sau să zic ceva la raport că el are spate și oriunde m-aș duce poa să mă aranjeze “nu-i loc de-ntors “ zicea că doar n-o să mănânce tocmai el spanacu ăla putrezit pe care “îl dau ăștia în fiecare dimineață”. Toți băieții care primiseră pachet în ziua aia au trecut pe la el și pe urmă ne-a trimis pe toți la paturile noastre să învățăm drepturile pe care le aveam da n-am apucat să citesc prea mult că era o singură carte și nu am avut timp că ne-a pus să facem curat în cameră și să aranjăm toate paturile pentru apelul de seară când venea domnu ofițer să ne numere și să vadă dacă sunt probleme și după ce a plecat domnu ofițer nea Vasile șefu nostru nu ne-a lăsat să ne ducem la paturi și a început să ne asculte să vadă dacă am învățat regulile și scotea câte un băiat în față din ăia care știau să citească numai pe urși nu-i asculta și-i întreba și m-a scos și pe mine “dreptul la pachet, dreptul la doctor, dreptul la cazar… “ și nu am mai știut să-i spun și atunci l-a pus pe ajutorul lui să-l aducă pe “sf. Nicolae” și a început să dea și-mi venea să mă urc pe pereți de durere “întinde mâna că-ți dau în cap” zicea și ceilalți băieți râdeau și-și dădeau coate când plângeam și-l rugam să nu mai dea că nu-mi mai simțeam palmele și atunci a ieșit Sorin din rând și i-a spus să mă lase în pace da nici atunci nu a vrut și Sorin a început să-i ameninte că dacă nu termină o să vadă ei că nu sunt chiar așa de capu lor da nea Vasile a dat iar și iar până am căzut în genunchi și atunci Sorin a bătut în ușă și le-a zis că vrea să vorbească cu CP-istu ceva important și a doua zi au venit mascații care au aruncat cu funigene în cameră și era un fum de nu puteam să respirăm toți băieții s-au culcat pe burtă cu mâinile la ceafă și ei au început să dea în stânga și-n dreapta fără să se uite dădeau pe unde apucau și au scotocit peste tot da nu au găsit nimic da Sorin le-a spus să mai caute odată în magazia cu provizii și ei au găsit până la urmă cazanul îngropat în ciment în care nea Vasile făcea țuică din cotoare de mere și din resturi da a dat vina pe alt băiat pe care l-au luat și l-au dus pe secția a doua la restrictivă și după ce au plecat ne-am târât toți la paturile noastre și nimeni nu spunea nimic toată noaptea nu am putut să dorm de durere că-mi zvâcneau toate și-i auzeam cum șușoteau pe sub pătură am stat ghemuit lângă perete și-mi era frig și simțeam cum umblă păduchii pe mine și nu am spus la nimeni nimic nici când a venit mămica în vizită de crăciun nu am spus nimic și atunci au primit mai mulți băieți pachet și nea Vasile i-a chemat la el să dea dreptu și Sorin nu a vrut pentru că “Simina nu muncește toată ziua ca o sclavă să țină toate leprele în pârnaie” da mai târziu când se ducea la baie cineva de la patu trei i-a aruncat o pătură în cap și alți cinci au început să-l lovească până a căzut și n-a mai știut de el după aia l-au luat la “totoșei” da nu știu cum a reușit să scape și a început să bată cu mâinile și cu picioarele în ușă și să strige până a venit ofițeru de serviciu care nu a putut nici el să afle nimic pentru că nu văzuse cine l-a lovit și-n noaptea aia l-au luat cu ranga din pat de n-a mai apucat nici să dea din picior “nu avem nevoie de sifoane în cameră” așa ziceau mereu și când a venit a doua zi doamna doctor cu șeful de secție au spus că a căzut din pat și l-au luat cu pătura să-l dea acasă că nu aveau bani de autopsie și eu am rămas singur acum că nu mai era Sorin care mă mai ajuta și nu-i lăsa pe ceilalți să-și bată joc de mine și atunci ei au început să-mi fure lucrurile și să mă pună să le spăl rufele murdare pentru că mămica se îmbolnăvise și nu mai venea și n-aveam de nici unele “măcar pentru țigările pe care le ceri în stânga și-n dreapta să muncești” și toate astea pentru că fusesem băiatu lu Sorin și acum că nu mai era el înseamnă că m-am “lăsat la mâna mea” și să stau cu spurcații de acum că oricum ca ei o să ajung da eu nu știam ce nu am voie să fac și când m-am așezat pe pătură lângă alți baieți cu care mâncam de obicei unul dintre ei m-a lovit cu picioru în gură c-o să spurc toată camera zicea și nici de la robinet nu mă lăsau să beau și atunci m-a mutat șefu la patu trei cu ceilalți ca mine care nu erau căutați și dormeam de-a curmezișu că nu mai aveam loc eram șase în două paturi și ne era frică să nu cădem de sus cum se întâmplase cu Laleaua un băiat din Nazarcea care a stat o lună la infirmerie cu șmecherii și i-au scos dinții din față cu patentu să nu-i zgârie și când s-a întors nu a mai vorbit cu nimeni câteva zile după care l-au găsit într-o dimineață cu sânge și spume la gură pentru că înghițise niște detergent și niște linguri rupte care-i tăiaseră stomacu așa a scris doamna doctor în raport atunci a fost când m-a chemat șefu la el după paravan că Laleaua fusese fetița lui da eu nu am vrut “tot o să te trezești cu muci la cur într-o dimineață da eu atunci îmi iau mâna de pe tine” zicea șefu “și o să te fută până și ultimu martalog din cameră dacă nu și mai rău” și m-a pus să mă aplec peste masă da eu nu vroiam că mirosea urât și-mi venea să vomit și să mor de rușine da mă ținea strâns de mâini “dacă sufli ceva la raport te dau la toată camera” și dădea ochii peste cap și-mi punea revista pe spate că de mult nu a mai prins el o bucățică așa de strâmtă da mie îmi venea să urlu de durere simțeam că mă rupe pentru că începuse să mi-o-ndese din ce în ce mai repede și mai adânc da-mi era frică să strig să nu care cumva să-i trezesc pe ceilalți că cine știe și-a doua zi am făcut cu sânge și mă ustura de nici nu mai putem să stau jos și băieții care fumau în baie când am fost ziceau să trec și pe la ei că dau două pachete de țigări de-alea bune acum până nu mă lărgesc și mie îmi venea să intru în pământ de rușine că mămica ar muri dacă ar afla da când a venit seara șefu a spus să fac eu primul planton și după ce s-au culcat ceilalți băieți m-a chemat iar la el după paravan da eu nu am vrut să mă duc pentru că a doua zi aveam proces și vroiam să dorm da el nici nu a vrut să audă și m-a pus iar să mă dezbrac și să mă aplec da când a văzut că-mi curge sânge a zis că el nu fute toți nespălații și s-a enervat și m-a lovit cu pumnul în cap până am căzut și după aia și-a scos-o și mi-a lipit-o de față da eu țineam gura strânsă și nu vroiam și simțeam cum îmi strivește buzele și atunci m-a apucat cu mâna de obraji și a început să mă strângă până mi s-au descleștat dinții și m-am trezit cu ditamai știuletele în gură și am început să icnesc pentru că îmi ajungea până-n gât și era tare sărată că nu mai făcusem duș de o săptămână nici unul din noi și mirosea a varză stricată “linge-o” zicea șefu când a văzut cum fac “poate te pune dracu să mă muști că ai belit-o” și eu am început s-o ling “cu tot cu coaie, cu tot cu coaie ce nu te-au învățat ăia pe arest” și atunci mi-a venit să-l mușc de ciudă da-mi era frică să nu pățesc ca Sorin și când i-a venit mi s-a umplut gura și bărbia de zămârcă și am vrut să vărs pentru că era amară și-mi era scârbă “înghite tot dacă îmi murdărești cearceafurile îți sparg fața” zicea și mă ținea strâns cu mâinile după ceafă și nu mi-a dat drumu până nu a terminat și înainte să mă duc la culcare mi-a dat două pachete de țigări “să nu zici că sunt bulangiu și nu te plătesc” abia m-am urcat în pat așa de tare mă dureau toate și-mi era rău de abia am ațipit când a venit domnul ofițer și ne-a strigat pe toți care aveam proces în ziua aia și ne-a dus la magazie să ne dea haine pentru tribunal “să nu umplem lumea de păduchi” și când am ajuns unul dintre paznici mi-a zis că sunt număru unșpe pe ordinea de zi și mie îmi venea să-nebunesc că nici nu puteam să stau jos de durere da nici să merg nu puteam și înghețasem bocnă de abia am reușit să intru în sală și cum am ajuns doamna judecătoare a început să-mi pună tot felul de întrebări dacă am fost singur cum am intrat ce făcusem cu casetofoanele și nu a vrut să mă creadă când i-am zis că nu eu le luasem și că mă bătuseră ca să semnez declarația așa mă învățaseră băieții “toți ziceți la fel” și înainte să plecăm unul dintre paznici a venit cu hârtiile și am crezut că se dărâmă pereții pe mine când mi-a zis că mi-au dat șase ani “e, faci și tu patru și scapi” spunea da mai bine muream decât să stau patru ani pe șerpărie că la munci nu aveam cum să ies că nu erau locuri și nu aveam relații nici mămica nu mai venea pe la mine doar o visam din cand în când și-mi era tot mai greu că munceam de dimineață până seara de mă speteam pentru două trei țigări și ș-așa mă băteau când li se năzărea lor că nu-mi fac treaba cum trebuie și nea Vasile mă chema tot mai des șase luni m-a chemat de trei ori pe săptămână până a venit alt băiat care era și el bibiviu ca mine și atunci nu m-a mai chemat până-ntr-o noapte când eram planton și Edincer ajutoru lu nea Vasile a intrat în baie peste mine cu alți doi băieți de nici n-am apucat să mă întorc că mi-au pus mâna la gură și mă țineau strâns de gât și de umeri și cand au terminat și am scăpat am vrut să sar în ușă da am simțit o căldură în ceafă și am căzut și de fiecare dată când încercam să mă ridic mă loveau cu picioarele unde apucau la fiecare lovitură mi se făcea negru-naintea ochilor până când….

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!