Pășeam, fără să vreau să știu,
Pe neumblate, noi poteci
Pe care doar când suferi treci
Și mă-ntrebam dacă sunt viu…

Pășeam alene, fără rost
Pe pietre care mă ardeau
Și plăci tectonice-mi păreau
Când le călcam dinspre ce-a fost.

Mă mistuiam la orice pas
Văzând doar clipe sângerii
Și suflete-mpietrite-n glii.
Și mă gândeam la un popas.

Atât de mult doream să pot
Să ies din lumea fără rost,
Să pot iubi, să fiu ce-am fost…
Să scap din mine – biet netot!

În iad de-aș fi putut păși…
Și iadul l-aș fi îmbunat
De-atât de mult cât am sperat
C-o să te-ntorci, c-o să revii…

Nu-i vorbă, iată, ai venit
Și-am stat cu tine la taifas
Să văd ce e, ce-a mai rămas…
Să știu ce fel ți-am fost iubit.

Și m-am văzut – păcat lumesc,
În umbra ta – un biet sărman
Cu sufletul drept paravan
La cât putut-am să-ți greșesc.

Amarnic m-am mai ocărât
Simțind ce multe n-am văzut,
Văzând ce multe am pierdut,
Simțind durerea din urât…

Un înger mi-a venit în gând
Și mi-a șoptit “Să n-o mai cerți!”
“Tu ai greșit – tu să te ierți.”
“Că ai lăsat-o lăcrimând.”

“Ea te-a iubit – și te-a iertat.”
“Și mult ți-a dat și ai uitat.”
“Arată-i că te simți iubit,
Iubește-o pân’ la Infinit

Iar ea-ți va da tot ce avea
Să-ți dea… și chiar mai mult. Și-abia
Atunci când vei vedea că poți,
Iubește-o mai presus de toți.

Va fi sau nu va fi a ta…
Iubește-o dincolo de ea,
Așterne-i sufletu-ți covor
Și lasă pașnicu-i picior

Să-l calce-alene, pe-nserat
Ca tu să vezi că n-a uitat
De tine, de durerea ta…
Și, mai ales, de lacrima

Ce i-a căzut din ochi atunci
Când i-ai plecat fără s-arunci
Un ochi la toate câte lași,
La câte voi ați fost părtași…

Un drum alege și te du…
Ea-l alesese când îți fu
Tot ce-ți doreai. Dar tu l-ai frânt
Cu-amar tăișul din cuvânt.

Și n-o lăsa uitării… Știi
Nu-i om acela ce iubi
Și vrea să uite... E păcat…
Prea multe voi ați îndurat.

Iubește-o, chiar de te-o durea!
Pătrunde-o-n toată ființa sa
Și vei vedea că n-ai rămas
Însingurat și fără glas.

Veți fi, departe fi’nd, voi doi,
Trecând prin vânturi și prin ploi,
Iubind cum n-ați putut iubi
Și-a fi s-o regăsești, să știi…

Dar nu spera … c-o fi a ta...
Și de-ți spui “nu” – și de-ți spui “da”,
Ea poate-o fi. Sau poate nu.
Iubește-o. Și, mai mult, fii tu."