agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-07-28 | |
Pășeam, fără să vreau să știu,
Pe neumblate, noi poteci Pe care doar când suferi treci Și mă-ntrebam dacă sunt viu… Pășeam alene, fără rost Pe pietre care mă ardeau Și plăci tectonice-mi păreau Când le călcam dinspre ce-a fost. Mă mistuiam la orice pas Văzând doar clipe sângerii Și suflete-mpietrite-n glii. Și mă gândeam la un popas. Atât de mult doream să pot Să ies din lumea fără rost, Să pot iubi, să fiu ce-am fost… Să scap din mine – biet netot! În iad de-aș fi putut păși… Și iadul l-aș fi îmbunat De-atât de mult cât am sperat C-o să te-ntorci, c-o să revii… Nu-i vorbă, iată, ai venit Și-am stat cu tine la taifas Să văd ce e, ce-a mai rămas… Să știu ce fel ți-am fost iubit. Și m-am văzut – păcat lumesc, În umbra ta – un biet sărman Cu sufletul drept paravan La cât putut-am să-ți greșesc. Amarnic m-am mai ocărât Simțind ce multe n-am văzut, Văzând ce multe am pierdut, Simțind durerea din urât… Un înger mi-a venit în gând Și mi-a șoptit “Să n-o mai cerți!” “Tu ai greșit – tu să te ierți.” “Că ai lăsat-o lăcrimând.” “Ea te-a iubit – și te-a iertat.” “Și mult ți-a dat și ai uitat.” “Arată-i că te simți iubit, Iubește-o pân’ la Infinit Iar ea-ți va da tot ce avea Să-ți dea… și chiar mai mult. Și-abia Atunci când vei vedea că poți, Iubește-o mai presus de toți. Va fi sau nu va fi a ta… Iubește-o dincolo de ea, Așterne-i sufletu-ți covor Și lasă pașnicu-i picior Să-l calce-alene, pe-nserat Ca tu să vezi că n-a uitat De tine, de durerea ta… Și, mai ales, de lacrima Ce i-a căzut din ochi atunci Când i-ai plecat fără s-arunci Un ochi la toate câte lași, La câte voi ați fost părtași… Un drum alege și te du… Ea-l alesese când îți fu Tot ce-ți doreai. Dar tu l-ai frânt Cu-amar tăișul din cuvânt. Și n-o lăsa uitării… Știi Nu-i om acela ce iubi Și vrea să uite... E păcat… Prea multe voi ați îndurat. Iubește-o, chiar de te-o durea! Pătrunde-o-n toată ființa sa Și vei vedea că n-ai rămas Însingurat și fără glas. Veți fi, departe fi’nd, voi doi, Trecând prin vânturi și prin ploi, Iubind cum n-ați putut iubi Și-a fi s-o regăsești, să știi… Dar nu spera … c-o fi a ta... Și de-ți spui “nu” – și de-ți spui “da”, Ea poate-o fi. Sau poate nu. Iubește-o. Și, mai mult, fii tu."
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate