ai putea tu sa crezi

ca frunza
e o lacrima
in asteptare
(
in memoria tulpinii frunza
lacrimeaza in cercuri concentrice )

ca iarba
e o ninsoare
subterana
-cat sange,atata rana

ca aerul
e o dovada uitata
a scrierii atlantilor
care piere necercetata
ca insusi zborul

ca piatra
in inima ei
este oglinda
retrovizoare
a inceputului luminii

si grinda
e femeia
trupul ei racoros
pe o vale izbavitoare
precum samburele
curcubeu
intr-o amfora
unde m-astampar
de Dumnezeu...