imi lacrimeaza ochiul
inferior,
ochiul acela care Oana il place,
ochiul acela ascuns undeva jos,
in emisfera sudica a zapezii,
ochiul inferior si albastru
pe care il port cu mine.

si cum spuneam,
imi lacrimeaza ochiul inferior
si sunt lacrimi amare si albe,
ciudate, cele ce curg din mine,
si uneori doare doar gandul
ca lacrimile acestea se pierd in zadar,
si uneori ustura ochiul acela
numai la ideea pierderii in zadar
a ultimelor forme reale, naturale,
estetice si totusi ciudate,
de lacrimi ce nu se pot expune
pe nici un perete,
si nici o expozitie nu s-ar arata interesata
sa afiseze aceste lacrimi ciudate,
si nici un muzeu nu are, inca, o galerie speciala
dedicata tuturor acestor lacrimi,
si-atunci,...
eu imi pierd pana si ultima lacrima
in zadar.

din ochiul inferior
ultima mea lacrima.