Intr-o dimineata am sa imi deschid
lacrimile
si-am sa le caut radacinile.
apoi am sa imi ascut mainile
si am sa infig adanc in pamantul reavan
ce s-a umplut
de tacerea lacrimilor mele.

Intr-o dimineata am sa-mi privesc
trupul
ca si cum l-as zari intaia oara
apoi am sa-mi deschid aripile
uitate de un inger langa visul meu
zburand in abisul din mine
sa-mi regasesc sufletul pierdut
prin colturile trupului rotunde.

Intr-o dimineata am sa-mi ucid
glasul
pentru ca sa pot sa-mi ascult tacerile
si am sa le curbez peste tine
lasandu-te in voia nerostirilor mele
ca si cand universul ar fi alcatuit
doar din noi doi.

Intr-o dimineata ai sa-mi iubesti
sufletul
si atunci nu am sa mai am nevoie
de o alta dimineata.