agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-08-30 | |
Un vant ma loveste peste ceafa
Eu il ignor, gandindu-ma la stele Si tot privesc spre cer, Spre luna statatoare Si ca prin vraja-apare Si steaua cazatoare. O urmaresc, atent, Si-mi pun si o dorinta... O modelez, o-analizez, Ca in final sa-mi iasa. E vorba de un vis mai vechi De-o tanara craiasa. Si parca luna ma priveste-n ochi, Si parca imi raspunde: De n-as fi stea, baiatul meu, De lume mi-ar fi frica De sentimente, de copii, De-o pensie prea mica. Ma uit la ea, o memorez Sa stiu ca ei ma adresez Si stau putin sa ma gandesc Privind-o 'ntins pe iarba... Si o privesc, zambind usor, Si-ncep s-o strig incetisor: ...de n-ai fi stea, o... luna mea, Eu imediat ti-as arata Ce facem noi cand esti plecata, Si-ai intelege de indata Aceasta viata minunata. Luna-ntelese si tacu. Expresia ii disparu. Eu o privesc in continuare, Si ii admir a sa grandoare. Si-ntr-un tarziu, de somnolenta, Ma duc sa fac, in pat, prezenta. Si-adorm lejer cu luna-n gand... Dar iata ca un vechi amic Renaste-n a mea minte E acel vis, select, linistitor Nuantat cu ceva nou, prevestitor Si ma trezesc uimit Ca visul nu-i acelasi. Incerc apoi din nou s-adorm Si-aproape reusesc... Dar ma grabesc spre geam sa vad Ca nu e visul ce-l gandesc E mai real, mai plin de viata, Afara-i tanara craiasa... Dar iata ca n-o vad in ceata. Ea este luna ! O cunosc Dupa aspectul sau celest si vocea sa divina. Dorinta mea s-a implinit Am vrut ca ea sa vina. Ea ma priveste si-mi vorbeste: O viata am, si-o zi mi-o pot petrece aici Tu m-ai chemat, eu am venit Dar cerul vi s-a innegrit Am coborat din cer pentru a fi cu tine Sa inteleg cum este sa fii om Pe-acest taram des luminat de soare. Invata-ma, de stii ceva, din viata ta... O zi voi sta, iar maine voi pleca. Ma uit, in ochii ei pierdut, Si merg in nestiinta... Si ma uimeste tot ce vad In aceasta fiinta... Pe ea o stiu de mii de ani Dar nu am mai vazut-o E tot asa cum a mai fost Si cum pe veci va fi... Ma plimb cu ea, tinandu-ne de mana Si merg cu pas marunt, in ritmul ei... Si coboram incet in vale, Langa o apa statatoare. Acolo se priveste in oglinda Si-aude vorbe, ce parca o alinta Ii spun in felul meu sa stea, Si sa ramana doar a mea... Ea se-ntrista, vazandu-ma pierdut Si-mi spuse pe un ton acut... Nu pot ramane-aici. Ti-am explicat. Nu te uita asa, Si nu fi suparat. Eu, egoist, o rog din nou sa stea Nu-mi pot imagina s-o vad cu-altcineva S-o vad langa o stea, sau un brav meteor Mai bine sa orbesc, ca sa nu mor de dor! Dar stau si reflectez... E doar un satelit... Nu vad de ce-as ramane Eu vesnic amagit... Si-mi vine mintea-n cap Si-o iau pe luna-n brate Ea ma saruta tandru, Iar eu o dau la rate. Se zbate ea sa-nnoate Dar nu prea se descurca... Auzi tu, satelit, Sa-mi dea mie de furca!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate