Umbre, ploi spiralate,
melancolii
izbucnind în miresmele coapte
insinuante culori
se împletesc
la marginea zilei.
Fără sfială, revenită acasă,
ocrotitor,
îmi înfășoară trupul
inefabilă toamna.
Cad simplu,
ca o frunză în apă,
cercuri mă închid.
Dusă de unda suavă,
dorm somn de sămânță
cuminte
promisă altor grădini
în alte așteptate
anotimpuri.