agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-09-07 | |
Astazi am disecat o frunza.
Eram nerabdatoare sa-i simt seva cleioasa Scurgandu-se printre degetele mele inerte, Eram nerabdatoare sa-i vad visele sub lupa, Sa rad de sperantele ei. O micuta picatura de roua, Suparator, agasant de naiva Si-a intins mainile subtiri peste nudul de frunza, Indragostita fiind, sarmana, Si dorind sa apere visela ascunse in verdele palid. Mi-e scarba la gandul ca pana si o picatura de roua Poate fi posesiva. Din ciudatul cuplu se naste O frunza de roua, Tremurand firava, translucida, lipsita de farmec. Tipatul ei asurzitor, Lacrimile amarui, seci pe care le varsa Faptura asta lipsita de suflet Ma ingrozesc. E noapte si frunzele dorm. E noaptea verii de toamna Si monstrul asta de frunza Vrea sa sacrifice linistea Cu gemetele ei nefiresti. Ce sa fac? Sa hranesc ciudata asta faptura??? Ii intind timid o bucata de suflet Si inca una apoi..si... Raman cu o farama calduta, Singura dovada ca a fost candva Sufletul meu de dor. Preaplina de suflet, frunza de roua Inchide ochii lenesa, satula, Grotesc de tacuta. Si doarme... Cum poate dormi atat de linistita Cand toamna de vara calca atat de greoi pe degetele norilor Isi taraie oasele faramicioase In drumul spre libertate. Vai, cat de dureros rasuna plansul verii. Vai, cat de monotona respiratia frunzei. Somnul e atat de departe Speriat de galagia infernala, palpabila, sau poate speriat de ciuntitul meu suflet. Cat de nebuneasca noaptea sata de despartire. AM spus ca am disecat o frunza??? Am mintit. Sufletul ma ruga staruitor sa ma opresc. Sufletul si-a intins mainile peste puiul de fruza, Indragostit de faptura-i senina. Cat de ciudat ca mai exista dragoste IN noaptea asta nebuna. Farama mea de suflet schioapata insangerata. Ii este dor. Cat de ciudat ca mai exista dor In noaptea asta nebuna.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate