atât,

mă simt bine cât sunt rânced în mine-
dincolo de cuvintele fără valoare
învățasem parcă să te iubesc,
dar cerbii toți s-au opus,
dar corbii toți s-au opus,
și insuși ochiul tău,
prin pupila sa dilatată
și predispoziția ta la infarct
s-a opus iubirii noastre,
și numai caii pe la fereAstre
mă mai citeau...

sunt demon azi,
la fel cât ieri te încântam cu clasici
și cărțile de-o viață ne uneau...

pereții casei mele te iubeau,
și te iubeam și eu când prins în trafic
mai evitam să-njur vre-un trecător...

mă mai citeau...
și numai caii pe la fereAstre
se inchinau iubirii noastre,

ah, mugur de somn,
in sânul tău îmi simt închise
toate literele,
toate cifrele
și însuși râsul cu care ades
speriam în fața blocului copii-
tu iubeai asta, o știu,
tu iubeai arta dar azi,
eu, fiind artă,
prea neiubit mă simt
și prea mi-e ochiul de granit
când ochiul tău se spânzură de semeni...

pentru tine, doar pentru tine,
aș dezbrăca tricoul meu demonic!!!