Iti ridici,grabit, bagajele golite
De respiratia ultimului tren.
Agiti tacut biletul
Spre urmatorul peron...
Te imping si te storcesc clipele,
Grabite sa-si ocupe locurile
In vagonul amintirii.
Doar din cand in cand
Una suspina,scurgandu-si trupul
In ochii tai condamnati
Sa-i planga sangele
In nemurirea marginita
A ultimei statii.