Norii pluteau deasupra orașului
pe linia de frontieră a timpului
un obiect luminat cu minuni,
o planetă dezgolită de gânduri

Câinele din fereastra vecinului lătra
în arpegii albe-gri

Ham... haaammmm... Ham... haaammmm

Taci tu câine – i-am spus

Între timp venise vara, iarna, primăvara

Câinele continua să mă latre...
au... au... au...!... au... au... au...!
au... au… au...!... auu...!... au!... au!...
mușcând din tăcerea leneșă

Haaaaaaaaamm!... Haaammmmm!...

Senzorii mei arată... OK!...
Haaaaaaaammm!... se aude de jur împrejur
lumea sunând din toate alarmele