ascundere -I-


Un om din vremuri indepartate a ascuns o comoara de care nu stia nimeni. Avand-o asa se simtea mai in siguranta in fata neprevazutului vietii. Era un cetatean apreciat si ducea o viata frumoasa cu familia lui. Intr-o zi insa a navalit peste acel tinut o ostire dusmana, a distrus cetatile si a ucis o mare multime de oameni. Cei prinsi si apti de munca au fost inlantuiti robi si dusi departe, in tari necunoscute, sa fie vanduti. Intre ei se afla si stapanul comorii, sarac si singur, familia fiid ucisa.
In fiecare clipa a vietii nefericite de rob, pe care o ducea de acum, nadejdea sa era sa se reintoarca si sa gaseasca comoara. Cu aurul ascuns ar fi putut sa se rascumpere si sa traiasca onorabil intreaga sa viata. Incet insa, prin vrednicia sa a stiut sa–si recastige libertatea si sa ia o nevasta din acele locuri pe care o iubea si a inceput sa agoniseasca o avere indestulatoare. A avut copii si bucurie dar traiul sau si pozitia intre oameni nu erau ca odinioara. Incerca sa uite dar gandul inca ii revenea la comoara care era mult mai mare dacat oricat ar fi putut el sa stranga vreodata.
Numai ca tara de bastina era foarte departe si nu era chip sa vorbeasca cuiva. Stia ca odata ce vorbea despre comoara isi punea in pericol linistea si chiar viata. Isi facuse un prieten bun, in care avea incredere si dupa inca alti ani pe cand se ospatau cu vin mult ii vorbi acestuia despre comoara
Prietenul a ascultat cu o pofta ascunsa si nu multe zile dupa aceea a inceput sa-l convinga sa mearga impreuna dupa comoara, stiind ca si partea lui va destul de mare.
Dupa ce s-a gandit si s-a razgandit, omul s-a hotarat sa plece impreuna cu prietenul sau, gandind ca astfel viata sa se va schimba cu adevarat in bine.
Si-au luat ramas bun de la familii si au plecat intr-o lunga calatorie. Pe drum insa au fost jefuiti de o ceata de talhari. Cand si-au scos sabiile sa ii ucida, pentru a-si salva viata prietenul cel nevrednic a povestit talharilor despre comoara, propunandu-le sa ii insoteasca si sa o imparta.
Dupa ce s-au sfatuit indelung, talharii s-au repezit spre omul cel nesabuit si l-au ucis stiind ca nu au nevoie de el pentru a gasi comoara iar pe celalalt l-au luat cu ei si au pornit spre locul unde era ascunsa.
Acesta se gandea acum la viata pe care o avusese pana atunci si o regreta cu disperare.
De frica hotilor insa s-a angajat sa ii calauzeasca, stiind ca soarta ii era pecetluita. Tot cautand locul unde era comoara omul nostru amana zi dupa zi, lungindu-si astfel viata. Dupa cateva zile talharii si-au pierdut rabdarea si au inceput sa-l schingiuiasca pentru a smulge pretioasa informatie. Vazand ca nu-l pot face sa vorbesaca l-au taiat cu cutitele si au plecat crezand ca murise.
Cand si-a venit in fire, era grav ranit insa traia iar talharii nu mai erau o amenintare. S-a bucurat ca a scapat asa si s-a tarat pana la o casa aflata in apropiere. A cerut sa fie ingrijit, promitand o buna rasplata pentru asta. Dupa ce s-a vindecat suficient ca sa poata dezgropa comoara s-a dus in secret la locul unde era ascunsa si dupa ce s-a asigurat ca nu il vede nimeni a inceput sa sape. Dar gazda sa il urmarise. Cand a ajuns cu mainile pe galbenii din adancul gropii, a cazut rapus.