Am cautat cu disperare
un raspuns la intrebare:
sensul vietii, care-i oare?

N-am gasit raspuns niciunde,
taina nu se poate patrunde.

Ne nastem, traim,
murim,
sensul vietii nu il gasim.

Copiii nostri se nasc si ei,
noi nu stim sensul vietii,
nu il vor sti nici ei.

Muncim, tragem din greu,
s-avem de toate:
femeie tare,
2 celulare
si un pager la cingatoare,
masina beton,
cu girofar si megafon,
casa in Colentina,
de la bar pe Virgina,
suflet de doi pe trei,
vai de copiii mei,
caci pierdem in inteles
al vietii sens.

Iubim, suntem iubiti,
inselati, amagiti,
manipulati,
controlati,
supusi chinurilor noi
si ne-ntrebam din 2 in 2
cu sau fara interes:
care-i al vietii sens?

Nu e iubirea,
nici mostenirea,
nu facem nimic,
nu lasam nimic
in urma,
suntem aproape o turma,
trecem fara rost prin viata,
noapte, zi, iar dimineata,
dimineata, noapte, zi,
pana cand toti vom muri,
fara sa aflam importantul
de la marginea orizontului
cu neantul.

Misterul e de nepatruns,
dar eu astept inca raspuns,
de la fratele meu
sau de la Dumnezeu,
sa aiba sau nu inteles,
dar sa aflu al vietii sens.