pe mare pluteau corăbiile
spumegând malurile răsfirate-n scoici și meduze…
ca niciodată
ai apărut pe pleoapele-mi obosite de soare
grele de siliciu
cautând cuvinte cu care să-ncrustezi veșnicia
în creștet de valuri
din larguri miroase-a furtună
și-adâncurile-mi daruiesc
tânguirile duioasei Amfitrite
fără să-mi intorc privirile spre apus
din ceruri se aud cântece de sirenă
încătușată se frământă în trup de pește
încătușată mă frământ în trup de om
și-am să mă scurg în mare odată cu apusul
ca un gând de nopte bună