Nu.
Nu te iubesc precum pământul pe aer
Și stelele-n cer luminând printre ape.
Nu te chem din depărtări obosite
Să mă vindeci de rău și durere.
Nu te aștept să vii prin gânduri
Șoptind că, fără mine, lumea ar fi
Pustie, tristă și rea.
Nu vreau să te văd pășind
Să destrami arșița zilei și singurătatea nopții.
Nu-mi ieși în drum să îmi prinzi
Mâinile în cătușele sărutului focului
Și să îmi afunzi ochii în vârtejul patimii interzise…

Nu!
Nu mă crede!