agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-10-24 | | Înscris în bibliotecă de daria ilaria
Doamne, iar îmi este frică,
Un cal alb cu pielea scrisă Cu vechi cântece de moarte A scăpat din frâul lui Și începe să mă poarte Peste zona interzisă. Șaua roasă de lemn dulce Lunecă încet sub mine Și nu știu cât mă mai ține, Am rămas pe greabănul Ascuțit de mâna ta Nu mai mult decât ajunge Să mă poată spinteca. Mă lipesc de el cu totul Și-ntind mâinile spre coama Argintie și spre botul Lung înșurubat în sine Ca o trâmbiță de foc Înălțată către tine. Cresc vertebrele sub mine Ca vechi aripi lungi de os Care bat încet de dorul Dus al unei alte lumi Pregătindu-l să-și ia zborul Îl izbesc plângând în pântec Și-n tăcerea brusc lăsată După ultimul cuvânt Îi simt coasta în picior Ca pe-un os ce mi s-a frânt. M-am rostogolit în gol Dar mai sunt încă legată Cu lanțul lui de vertebre Pe care am fost purtată. Calule cu botu-n sus, Calule cu pielea scrisă Cu vechi cântece de moarte, Nu mă mai târî prin pietre, Stai – e zona interzisă – Cheamă-ți mânzul să mă poarte Înapoi pe șaua veche De lemn dulce spre câmpie Că ți-l las să pască-n voie Și-i dau vin în loc de apă Cum îți dam odată ție Și ți-l pup pe botul cald Și-n zori îi pieptăn chiar eu Părul lung al coamei ude Cu-un piepten din osul meu... Calul nu mă mai aude.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate