agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-10-28 | |
Poimîine era ieri,azi abia va fi miine.
Reversele de stări,le purtai printre rînduri. Gindul se scurgea clar,pe-acea sîrma ghimpată Cu zăpada de sticlă rereantifonată. Călătoreai desigur pe la-nceput de timp Între iluzii albe fixate-n contratimp. Circuitînd o rază in pieptul,mult prea mic Încapator ca spatiu,in corpul de nisip Poimîine era ieri,fără vreo importantă Precum cuvîntul moale rezvîrcolit în stanță, Iar timpul ca discipol al unui univers Contramanda ideea de-a fi, chiar și în vers. Minciuna era nudă,fardată prea "oceanic" Dezmăt de tîrfa beată ce bea votca din ceainic Oroarea era sînge pictat pe un perete Ce derîdea sentinte la moarte și regrete. Da,miine era astazi si azi nu mai era Decît doar minutarul, oprit in mina ta Iar ingerul demonic,cu un caiet in mină Scria dictate sacre reproiectate-n umbră. Nimic nu era simplu,dar totul o erată Descrisă doar de altii,deja aleși de soartă. Tu,evitînd ciocnirea dintre pămînt și cer Erai tot mai nesigur în gura unui ieri. -------------------------------------- Ce înserare bleagă,poeticul oftat... Da,era azi desigur,aveai iar de dictat... Spre cine sau spre nimeni aveai un surd altcum, O umbra-n lacrimata ca frunza de salcîm. O,Doamne,cite timpuri se scurg mereu in rugi.. Cită nestire-n stire poti încă să îndrugi Chiar tu,dintre răsplata uciderii de timp Te-ai sugrumat pragmatic intre Iad și Olimp. "Mă copiez pe mine",parca ai vrea să spui, Numele tau e hulă în gura orisicui, Problema, nu e rana ce înca te mai doare Ci este poezia-ti, ce-ncet in noi se moare. Tu scrii mereu aiurea,fără să bagi de seamă Cum diavolul excentric iti stoarce vers din rană Trezeste-te odata din lumea de păcat! Calci tot mereu pe-alături, sau esti hipnotizat? Mi-e rana inca versul acesta prea hibrid Scris de un Dumnezeu mult prea umanoid. De-aceea chiar si timpul este denaturat Intre lungimi de undă de lacrimi si păcat.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate