Am vrut să-ți dăruiesc luna septemvrie,
aș fi golit-o de moarte,
cu gutuile și câinii ei leneși, cu așteptarea
scrisorilor, cu ploile suav putrezind, cu lutul
umflat de iubire.
Atât e al meu: septemvrie... Să nu-mi ceri
să aprind teii, ori să ning. Eu sunt
septemvrie. Sunt frunza care mă ninge,
sunt fărâma de timp în care poți respira,
în care mai poți respira,
sunt oglinda migrației păsărilor,
sunt septemvrie, pentru mereu, septemvrie...