Sunt oameni cu suflet de piatră
Și suflete fără de trup.
Sunt vieți ce mai urcă o treaptă
Și altele ce se-ntrerup.

Sunt oameni fără de vise
Ce lupta au încetat,
Valori căzute-n abise
Destinul, el I-a trădat.

Sortiți să nu vadă lumina,
Să n-audă cetera lin,
Ei nu știu a cui e vina
Că mersul le este străin.

Își cară pe umeri destinul,
O cruce care-i apasă,
Or, noi când întâlnim unul
Ne sfiim sau nu ne pasă.

Avem oare suflet de piatră?
Sau am uitat să iubim?
Valorile de altă dată
Omitem să le prețuim.