in asta zi
o liniste suprema
ma inconjoara -
e primavara si e vara
(chiar daca afara este toamna)
si totul are -un rost anume
intr-o tara fara nume.

e linistea frunzelor care
cad galbene pe caldaram,
ma urc pe-un zid si il daram
in marea ce-mi sta la picioare
plangand cu fiecare val
un cavaler fara de cal.

in asta zi
e totul lin, albastru,
chiar eu, poetul,
pe un cal maiastru,
ma duc sa-i sar in ajutor
cavalerului nemuritor.

o pasare imi prelungeste
gandurile pe campii,
rime fara de poezii,
cavalerii fara cai
ratacind pe guri de rai,
si cat vor mai fi copii
eu tot voi scrie poezii,
ca e liniste si bine
atat de departe-n mine.